Fațete și stadii ale demenței

Demența este un model de simptome care poate fi rezultatul multor cauze. Modelul simptomelor este eterogen atât în ceea ce privește tipul (de exemplu, cogniție, comportament) cât și severitatea (ușoară până la severă) a simptomelor.

Principalele caracteristici ale demenței includ:

1. Deficiența cognitivă: tulburarea cognitivă nu este întotdeauna caracteristica principală. Deteriorarea cognitivă se poate referi la atenție și concentrare, memorie, limbaj, funcții executive, cogniție socială și abilități vizuospațiale și funcții vizuale(pentru exemple și explicații, a se vedea partea de nivel 2 Simptome cognitive în demență).

2. Declinul activităților în viața de zi cu zi: Declinul activităților în viața de zi cu zi implică inițial sarcini complexe (sau „instrumentale”), cum ar fi performanța la locul de muncă, organizarea gospodăriei, planificarea unei vacanțe, rezolvarea problemelor financiare. Ulterior, sarcinile mai simple (sau „de bază”) devin compromise, inclusiv a călători de unul singur, pregătirea meselor, luarea medicamentelor, alegerea îmbrăcămintei corespunzătoare, menținerea igienei personale. În cele din urmă, persoanele cu demență au nevoie de asistență pentru baie, hrănire, îngrijire și orientare spațială chiar și în mediul familiar.

3. Simptome comportamentale și psihologice ale demenței (BPSD): reprezintă un spectru larg care cuprinde apatie și pierderea inițiativei, disforie, agitație, percepții greșite, rătăcire fără scop în special în boala Alzheimer), apatie, ignorare a regulilor sociale, impulsivitate, comportamente excesive, stereotipie și repetitivitate (în special în degenerarea frontotemporală), schimbarea ritmului nictemeral și halucinații (în special în bolile cu corpi Lewy). Schimbările de comportament se datorează parțial diferenței dintre capacitățile persoanelor cu demență și cerințe mediului.

4. Simptome fizice: demența provoacă nu numai probleme cognitive, comportamentale și de dispoziție, dar afectează și organismul. În boala Alzheimer, simptomele apar în stadii ulterioare (de exemplu, incontinență), dar în unele alte tipuri de demență se pot dezvolta și relativ timpuriu (de exemplu, simptome parkinsoniene în demența cu corpi Lewy sau hiperfagie în demența frontotemporală).

Există mai multe etape ale deficienței cognitive: declin cognitiv subiectiv, deficiență cognitivă ușoară, demență ușoară, demență moderată și demență severă. Trebuie menționat că etapele demenței nu sunt arbitrare. Demența - în special demența neurodegenerativă- este un continuum și nu există granițe clare între stadii. Etapele sunt definite în primul rând prin modul de implicare în activitățile zilnice.

Există mai multe etape ale deficienței cognitive: declin cognitiv subiectiv, deficiență cognitivă ușoară, demență ușoară, demență moderată și demență severă. Trebuie menționat că etapele demenței nu sunt arbitrare. Demența - în special demența neurodegenerativă- este un continuum și nu există granițe clare între stadii. Etapele sunt definite în primul rând prin modul de implicare în activitățile zilnice.

Declin cognitiv subiectiv (DCS)

• DCS înseamnă că persoana percepe că performanța cognitivă nu este așa cum a fost anterior, dar rezultatele evaluării neuropsihologice sunt în intervalul normal.
• Persoanele care raportează DCS au o probabilitate crescută de a dezvolta demență, de aceea trebuie evaluate continuu pe termen lung.
• DCS poate apărea și în alte condiții, de ex. depresie.

Insuficiență cognitivă ușoară (MCI)

• MCI a fost conceptualizat ca o stare de tranziție între îmbătrânirea cognitivă normală și demența ușoară3. Ar trebui să existe dovezi de îngrijorare cu privire la o schimbare a cogniției, în comparație cu nivelul anterior al persoanei, iar performanța persoanei să fie mai scăzută decât cea normală vârstei și nivelului educațional al individului. Totuși, aceste tulburări nu îndeplinesc criteriile pentru diagnosticul de demență și persoana este independentă funcțional în activitățile de zi cu zi.
• Schimbarea poate fi într-unul sau mai multe domenii cognitive (de exemplu: memorie, funcții executive, atenție, limbaj sau abilități vizuospațiale). De obicei, MCI este divizat pe baza prezenței deprecierii memoriei în tipuri amnestice și nonamnestice de MCI. Pe baza domeniilor afectate, etiologia MCI poate fi estimată (vezi Nivelul 2).
• MCI poate afecta în mod negativ relațiile conjugale în ceea ce privește deficitele de comunicare, pierderea înțelegerii reciproce, afectarea emoțională negativă și lipsa coeziunii conjugale.
• MCI, atunci când încep, simptomele sunt observabile, pot genera anxietate și iritabilitate persoanei.MCI, atunci când încep, simptomele sunt observabile, pot genera anxietate și iritabilitate persoanei.
• MCI în 10-15% se transformă în demență. În alte cazuri, se îmbunătățește în timp sau rămâne stabilă.

Insuficiență ușoară a comportamentului (MBI)

• Caracteristicile cheie ale MBI sunt modificări persistente ale  comportamentului sau personalității.
• Modificările se pot referi la motivație (de exemplu, apatie, aspontaneitate, indiferență), modificarea stării de spirit (de exemplu, anxietate, iritabilitate), controlul impulsurilor (de exemplu, dezinhibiție, comportament dependent de stimul), inadecvare socială (de exemplu, pierderea empatiei, pierderea tactului) sau percepția anormală sau pierderea controlului gândirii (de exemplu, iluzii, halucinații).
• Schimbările de comportament trebuie să fie suficient de severe pentru a produce depreciere în relațiile interpersonale sau în capacitatea de a muncii, dar indivizii, în general,își pot menține independența funcționalității zilnice.
• Modificările nu se datorează unei tulburări medicale sau psihiatrice.
• MBI și MCI pot coexista.
• MBI este de obicei un precursor al variantei comportamentale a demenței frontotemporale.

Demență ușoară

• Linia de divizare între MCI sau MBI și demența ușoară este reprezentată de impactul schimbărilor asupra vieții și activităților zilnice ale individului.
• Declinul funcțional arată o ierarhie distinctă cu activități instrumentale precum gătitul, cumpărăturile și administrarea medicamentelor care devin ușor limitate, în timp ce activitățile de bază, inclusiv igiena personală, îmbrăcarea și alimentația sunt de obicei afectate în stadiul de demență moderată8.
• Caracteristicile specifice ale demenței ușoare depind de tulburarea de bază (Vezi Profilul nivelului 2 al problemelor prin forma de demență).

Demență moderată

• În stadiul demenței moderate, diferențele asociate bolilor subiacente încep să se estompeze.
• Persoana are probleme grave de memorie și judecată slabă. Aceasta poate fi dezorientată temporo-spațial. De asemenea, poate avea dificultăți în a-și aminti informațiile personale, cum ar fi adresa sau numărul de telefon.
• În această etapă, este probabil ca persoanele să aibă nevoie de ajutor pentru sarcini zilnice de bază, cum ar fi îmbrăcarea, baia, îngrijirea și igiena personală, în special pentru sarcini mai complexe, cum ar fi pregătirea meselor, luarea medicamentelor și efectuarea de activități de agrement.
• Comportamentul se modifică frecvent, de ex apatie, agitație, delir și halucinații.
• În stadiul moderat al demenței, stilul de viață anterior nu mai poate fi menținut. Incapacitate de a munci, prezența schimbărilor de rol în cadrul familiei și în afara acesteia, rețeaua socială se micșorează, activitățile din afara casei (cluburi, voluntariat etc.) sunt reduse, persoanele au nevoie de sprijin cu activități zilnice, cum ar fi cumpărăturile, menținerea rutinelor gospodărești, întâlniri cu familia, călătorii etc.

Demența severă

• Pe lângă declinul cognitiv și comportamental, se deteriorează și funcționalitatea. Ciclul somn-veghe poate fi deranjat. Pot apărea dificultăți în a mânca și a înghiți, poate apărea incapacitatea de a controla vezica urinară și intestinul. Oamenii dezvoltă adesea probleme cu mersul și experimentează căderi. Pot apărea crize. Au sensibilitate crescută la infecții precum pneumonia, care este cea mai frecventă cauză de deces la persoanele cu demență.
• În stadiul târziu al demenței, majoritatea indivizilor necesită asistență cu normă întreagă și deseori sunt internați la cămin.
• Îngrijitorii, precum și profesioniștii trebuie să fie conștienți de faptul că persoanele cu demență severă mai pot experimenta emoții pozitive (confort, atingere, voce).

Acest tabel oferă o imagine de ansamblu și ilustrarea simptomelor în diferite stadii ale demenței care se referă la demența în boala Alzheimer. Nu se aplică demenței frontotemporale, de ex. simptomele comportamentale sau fizice apar mult mai devreme.

Simptomele în diferite stadii ale demenței